Cred ca sunt puternica si sunt convinsa ca ma voi vindeca.

Ma numesc Marta, locuiesc in Codlea si am alaturi de mine, in aceste momente grele, o familie frumoasa si multi prieteni.

Am descoperit ca am cancer la san facandu-mi autocontrol. A inceput cu dureri si ma gandeam la acel moment ca nu are cum sa mi se intample mie. Pana la urma imi spuneam ca ar fi mai bine sa nu stiu, chiar daca s-ar putea sa am cancer. Imi spuneam ca nu are cum sa doara.

Insa nu a fost atat de simplu. Consider ca am facut toti pasii corespunzatori si am urmat investigatiile care trebuiau facute la timpul potrivit. Diagnosticul de carcinom mamar malign cu extindere avansata si ganglioni bilaterli pe ambii sani nu m-a speriat atat de tare pe cat m-a speriat ideea de a trebui sa le explic fetitelor mele de 13 ani, respectiv 8 ani, ce se intampla cu mine cand vor aparea consecintele tratamentului.

Momentan am facut 5 cure de chimioterapie, iar, la un moment dat, efectele au devenit vizibile: greturi, varsaturi, caderea parului, dureri musculare. Pe cea mica reusisem sa o pacalesc ca m-am tuns si ne-am amuzat. Incerc sa nu ma gandesc la nimic negativ si sa nu imi las mintea ingreunata de ganduri ce mi-ar putea cuprinde sufletul intr-o incapere din care nu ar mai putea iesi.
Am momente cand simt ca nu ma pot ridica din pat, dar o fac pentru fetele mele. Imi fac toata ziua de lucru si le tin ocupate si pe ele pentru a nu avea timp sa realizeze ce se intampla. Tratez boala ca pe o raceala.

Vreau sa imi fac o analiza genetica - testul BRCA - ce imi poate confirma daca boala a fost transmisa fetelor sau nu. Medicii mi-au spus ca cel putin una dintre fete o va mosteni, asadar vreau sa le pot pregati pentru astfel de momente.

Obosesc si uit de cele mai multe ori ce vreau sa fac. Ma apuc sa fac ceva, ma opresc, imi amintesc ce vreau si apoi o iau de la capat.
Mai am 3 cure de chimioterapie inainte de operatie, iar dupa nu stiu ce va urma.

Corpul duce o batalie cu gandurile pozitive, dar ma bucur de fiecare lucru frumos, oricat de neinsemnat ar parea. Savurez fiecare raza de soare si incurajej orice femeie sa se agate de micile bucurii si sa stie ca merita sa mergi inaite. Sunt tanara, am 36 de ani si inca mai am multe de realizat.

Imi imaginez ca doar am luat o pauza si atunci cand voi fi vindecata, voi incepe alta viata. Una plina de ganduri pozitive. Din octombrie 2015, viata mea s-a schimbat mult si abia acum am curaj sa vorbesc despre aceste lucruri.

Va doresc multa sanatate si va multumesc ca mi-ati ascultatat temerile.