Buna ziua! Ma numesc Adriana Vasiu, am 40 de ani si sunt din Ploiesti.

Momentul meu de „glorie” pot spune ca a inceput in decembrie 2014 cand am fost diagnosticata cu neoplasm mamar multitumoral – pe scurt 7 tumori in sanul stang. A fost socul vietii mele si al ficei. Am primit cu greu vestea; 3 luni de depresie si nesansa .

In ianuarie 2015 am facut sectorectomie in scop biopsic o taietura in san pt a scoate o tumora pt biopsie rezultat carcinom intraductal asociat cu carcinom ductal invaziv. A urmat chimioterapia cu reactii adverse bine stiute de toata lumea, am purtat basmalute si peruca. Tot eu eram chiar daca oamenii si cunoscutii nu ma mai cunosteam. Plecam de la 2- 3 dimineata spre FUNDENI pentru consultatii. Mergeam impreuna cu tatal meu bolnav de diabetic insulinodependent , el conducandu-ma pana la spital.Pana intr-o zi cand am prins curaj si m-am hotarat ca drumurile sa le fac singura si sa conduc masina singura.

In 2015 iulie 15 am facut masectomie radicala stanga si nu m-am lasat deloc chiar daca imi facusem un obicei sa plang 2 ore zilnic. Am hotarat sa pun stop lacrimilor si suferintei, am cautat si inca caut solutii in toate problemele ivite. Drumuri si orele obositoare prin spitale m-au destabilizat imunitar, mai ales dupa chimioterapie . Cert este ca am incredere in mine si nu ma las infranta de aceste situatii. Sunt o invingatoare si voi fi o invingatoare pentru toate femeile care nu au curaj, carora le e teama de necunoscut, de boala, de viitor.

In aprilie 2016 am facut un prim pas pentru reconstructie mamara . Cat a contat si cat conteaza pentru o femeie sa aiba ambii sani. Consider ca aceasta schimbare m-a ajutat fizic, psihic si emotional.In continuare fac un fel de chimioterapie cu herceptin la 21 de zile. Ma bucura faptul ca nu imi mai cade parul, dar din pacate, acest tip de citostatic afecteaza inima, resimtindu-se reactiile adverse la nivelul inimii.

Dincolo de toate acestea, o parte frumoasa a vietii in aceasta lupta agresiva o reprezinta sotul meu, care a aparut si m-a sprijinit in timpul momentelor grele. A fost acolo langa mine si pentru mine chiar si atunci cand m-am simtit slabita, cazuta si fara speranta. In ciuda bolii, el a trecut dincolo de aparente si a decis ca meritam impreuna sa ducem o viata fericita. Asftel de momente mi-au dat aripi sa zbor! Astazi zambesc si am incredere!