Îmi păstrez optimismul şi sper ca povestea mea să aibă un final fericit
Olt
Ma numesc Stancu Ileana, locuiesc în Slatina şi am 43 de ani. La îndemnul colegelor mele din echipa Avon, m-am hotărât să vă împărtăşesc povestea mea, care nu este neapărat una fericită, dar care poate fi o lecţie de viaţă pentru persoanele aflate în situaţia mea şi nu numai. O poveste care sper să încurajeze lupta împotriva cancerului, căci doar lupta, credinţa în Dumnezeu şi iubirea celor apropiaţi îţi dau putere să continui să-ţi doreşti să mergi mai departe când ţi se pune un astfel de diagnostic...cancer mamar.
În anul 2008 am fost diagnosticată cu cancer mamar stadiul II. Vestea a picat ca un trăznet
pe capul meu pentru că acea hârtie scrisă îmi suna ca o condamnare, însă dorinţa de a fi cât mai
mulţi ani prezentă în viaţa copiilor mei m-a făcut să refuz ceea ce văd şi să încep lupta.
A urmat un drum foarte lung şi anevoios cu multe investigaţii şi internări pentru a mă
convinge că diagnosticul este real.
Au fost nouă ani de coşmar, în care am făcut serii lungi de citostatice şi patru intervenţii
chirurgicale. În tot acest timp, corpul meu s-a obişnuit cu tratamentul, iar cancerul a recidivat de două ori. Au fost momente în care am crezut că totul s-a sfârşit şi că această boală m-a învins, însă Dumnezeu m-a ajutat să-mi recapăt speranţa şi să reiau lupta de fiecare dată.
În momentul acesta speranţa mea este să ajung la Viena, unde s-ar putea decide dacă încep
un nou tratament sau urmează să fac o intervenţie chirurgicală pentru extirparea tumorii. Pentru mine, în situaţia în care mă aflu, acest lucru presupune nişte costuri imense.
În continuare îmi păstrez optimismul şi sper ca povestea mea, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al
vostru, să aibă un final fericit, final pe care îl doresc tuturor femeilor aflate în situaţia mea.
Vă mulţumesc din suflet că v-aţi răpit câteva minute din timpul vostru pentru a-mi asculta povestea!