Povestea prietenei mele este povestea a zeci de femei din România. Violența domestică le-a răpit fericirea, singuranța și locuința. Cu toate acestea, ele găsesc puterea de a lupta pentru copiii lor.

În rândurile ce urmează o să aflați o poveste ce poate avea un sfârșit frumos doar cu ajutorul vostru.

"Soțul ne-a părăsit când eram însărcinată în luna a 4-a cu ultimul copil. În aceea perioadă el era dependent de țigări și jocuri de noroc și, aflând că există un centru de recuperare a persoanelor robite de diverse dependente, s-a hotărât să meargă acolo fără să-i pese câtuși de puțin în ce mod voi supraviețui împreună cu cele 4 fetițe și copilul care urma să se nască. Într-un fel, m-am bucurat. Violența pleca din viața noastră.

Într-o zi un domn pasionat de fotografie se plimba pe strada unde locuiam și, dorind să facă o poza locuinței noastre “antice” (o casă părasită din Sectorul 3) a fost surprins plăcut să le cunoască pe fetițele mele care se jucau în liniște și mă așteptau să mă întorc de la serviciu. Dumnealui a intenționat să le dăruiască copiilor 50 de lei pentru mâncare, însă ei au refuzat să primească banii pe motiv că “mami ne-a spus că nu e frumos să primim ceva de la persoane necunoscute". Curios să mă cunoască, acest domn m-a așteptat să vin de la lucru și s-a oferit să mă ajute să pot duce fetițele la grădiniță, respectiv să-mi deconteze chitanțele lunare pentru plata gradiniței.
Am aflat ulterior că ajuta copii în diverse situatii de risc si s-a arătat deschis să ne ajute și pe noi. Nu îmi venea să cred că o persoană total necunoscută poate să facă un așa bine fără nici un fel de condiții.
Cu toate acestea însă, situația mea ramânea în continuare una destul de imposibilă deoarece în casa în care locuiam ni se tăiase contactul la energie electrică și apa o luam de prin vecini.

Prin intermediul unor cunostinte care lucrau în domeniul asistenței sociale am reușit să fiu admisa împreună cu copiii mei într-un centru maternal din Sectorul 2 pentru o perioada de 1 an, iar copiii i-am înscris la grădiniță. Am absolvit un curs de ajutor de bucătar și am fost ajutată din toate punctele de vedere. Am încheiat perioada de ședere în centrul maternal în luna iunie a anului trecut. Nu am reușit să economisesc decât câteva mii de lei, suma de care știam că o să am nevoie pentru cheltuielile de întreținere în locuința în care urma să mă mut cu chirie.
Prin intermediul Direcției de Asistență Socială din Sectorul 5 am reușit să obțin plata chiriei pe o perioadă de 6 luni (iulie –decembrie 2013) și am aplicat pentru alte 6 luni ale anului curent. În luna august va trebui să îmi caut o altă locuință. Am cerut audință la Primaria Capitalei în vederea obținerii unei locuințe sociale însă, de fiecare dată am primit același răspuns: “nimeni nu a fost chemat în audiență deocamdată, vă vom anunța noi când trebuie să vă prezentați”. Au ținut însă să ne anunțe că sunt sistate cererile pentru locuințe sociale deoarece nu dispun în prezent de așa ceva.
Fostul sot nu lucrează cu contract de muncă și astfel găsește scuze pentru faptul că nu își aduce nicio contribuiție la creșterea copiilor, oricât ar fi de mică. Până în luna martie am ramas în concediu de îngrijirea copilului,iar din luna aprilie am reușit să-l înscriu și pe cel mai mic copil la grădinița unde merg fetițele mai mici.
Două dintre fete sunt în prezent eleve la Școala Nr. 28 și au rezultate foarte bune la învățatură (grupa zero, respectiv clasa a doua).
Le-am învățat de mici că, oricât de greu ne-ar fi, Dumnezeu are o soluție și pentru noi, o cale de ieșire. Am divorțat de soț în urma cu 8 luni pentru a-mi proteja în primul rand copiii de alte incidente neplăcute (le vindea rochițele pentru a-și obține bani pentru țigări, s.a.).

Am încercat să îmi găsesc de lucru însă, după doar o săptămână am fost nevoită să merg de urgență la spital datorită unor dureri cumplite de picioare. În timpul sarcinilor am lucrat din greu, am cărat saci de ciment care și-au lăsat amprente puternice. Medicul m-a programat la sfârșitul lunii mai să mă opereze de varice.
Pentru 3 săptămâni voi lăsa copiii la cunoștințe, persoane de încredere. Copiii sunt tot ce am eu mai scump pe pământ și, chiar dacă realizez că nu pot amâna la nesfârșit operația, sunt convinsă că voi trece și de acest obstacol. Îmi doresc foarte mult să fiu sănătoasă și să pot să-mi câștig cinstit pâinea. Sunt convinsă că nu există cale de intoarcere și voi lupta să le asigur copiilor mei un viitor liniștit. Oricât de mult aș dori să lucrez suplimentar îmi este însă foarte greu să fac față cheltuielilor pentru plata chiriei unei locuințe.