Cum am descoperit totul?! La insistentele prietenului meu. Poate daca era dupa mine nu as fi avut curajul sa merg sa-mi fac ecografie.

Totul a inceput in data de 21.07.2015.

Era ora 22:00, iar eu si prietenul meu ne-am pus in pat. Fiind obisnuita sa dorm pe burta, exact asa m-am si asezat. Am simtit imediat ca ceva e in neregula cu sanul drept. Era ceva tare, ca o piatra, dar nu am spus nimic prietenului meu pana in zorii zilei. Dimineata i-am spus ca se simte ceva la sanul meu, s-a uitat si el, iar eu am inceput sa ma palpez. El mi-a spus sa-mi fac imediat programare la ecografie sa vedem ce e. Zis si facut, am sunat mai tarziu la o clinica din Arad si am facut rezervare. Am fost programata 2 zile mai tarziu, deci nu am avut mult de asteptat. A venit si ziua in care a trebuit sa merg la doctor, am ajuns in cabinetul dansului, iar el m-a intrebat daca am ceva simptome sau e doar un control de rutina. I-am explicat simptomele, iar la analiza a descoperit la sanul drept o anomalie. Mi-a facut legatura cu o doamna doctor oncoloaga din Arad, iar cateva zile mai tarziu am avut programare la dansa. Dansa m-a vazut si ea dar nu stia ce sa spuna ca e. M-a intrebat daca nu am drum spre Cluj-Napoca. Nu aveam, dar i-am spus ca voi merge daca e nevoie. Am primit o rezervare la Cluj, la o clinica privata pentru a-mi face biopsia. Peste o saptamana am aflat rezultatul ce s-a dovedit a fi o tumoare maligna in stadiul 2B. M-am panicat, nu realizam ceea ce tocmai mi se intampla, eram speriata si plangeam, ma gandeam la ce era mai rau. Insa familia mea si a iubitul meu erau langa mine tot timpul, iar asta ma consola. In luna august 2015, am inceput tratamentul cu citostatice. A fost groaznic totul si tot ce voiam era sa le termin odata. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am scapat, iar aceasta poveste o scriu de pe patul de spital din Institutul Oncologic din Cluj. Am fost operata abia acum 2 zile, iar operatia a iesit foarte bine dupa spusele doctorilor. Au trimis tumoarea la laborator, iar rezultatul va veni in cateva saptamani. Abia atunci voi sti ce tratament voi mai urma. Ma simt tare slabita si am dureri continuu, dar sunt sigura ca o sa-mi revin. 

Am uitat sa mentionez, dar am doar 22 de ani, iar cand am descoperit maladia aveam 21. 

Chinul prin care am trecut m-a invatat sa nu imi pierd niciodata speranta, iar acum va pot sfatui si pe voi sa luptati pana treceti peste orice problema si sa nu renuntati.