În momentul în care afli că ești diagnosticată cu cancer la sân crezi că  acela este momentul cel mai greu.  Din păcate e doar începutul unui drum anevoios  la capătul căruia trebuie sa ieşi învingătoare. Urmează intervenţiile chirurgicale în care orice femeie intră cu inima cît un purice în sala de operaţii, dar cu un munte de speranţă în suflet. Acolo  începe lupta cea mai grea, căci în cele mai multe dintre cazuri, prăbușirea emotională, morală și depresia încep când te trezesti din anestezie şi vezi locul gol. Gol ce se adâncește cu fiecare sesiune de chimioterapie și radioterapie de după operație.

Ceea ce îţi spune puţină lume este că operaţia de mastectomie nu te lasă doar mutilată fizic (lipsa unui sân sau a ambilor), ci şi cu o mare traumă emoţională şi morală. Chiar dacă nu te uiţi în oglindă ştii că lipseşte o bucată din corpul tău, că nu mai eşti un întreg şi că feminitatea ta a fost ştirbită. Emoţiile par superficiale pentru cei din jur care te asigură că şi fără sân eşti aceeaşi femeie minunată.  

Şi revine speranţa când doctorii îţi spun că există soluţii, că există proteze de sân , că este indicat să porţi proteza dacă nu vrei să ai afecţiuni  la coloana vertebrală.  

Ştiti ce stare provoacă proteza de sân la o femeie care a suferit operaţii de extirpare? Aduce sentimentul de normalitate, starea de om obişnuit pe care o căutai, iesi din starea de om bolnav grav ca să reintrii în mulţimea de oameni obişnuiţi.

“ Off, off, off  dacă aţi ştii cat de grele sunt încercările pe care le are o femeie când e diagnosticată cu cancer la sân! Am fost operată de trei ori, mama mea a pierdut sânii cu un an înaintea mea. Dar faptul că am învins boala este completat de o bucurie care nu poate fi descrisă în cuvinte, bucurie pe care o am în fiecare zi cand îmi pun proteza de sân. Ma simt un om normal, nu îmi mai vine să mă ascund în fiecare colţ şi să merg cocosată. Nu mă pot gândi cum este fără proteză, nu îmi pot imagina normalitatea fără ea”- Elena Cristea, pacienta 49 ani, operată  mastectomie la 39 de ani

Prin sprijinul acordat acestui proiect ajuţi 50 de femei  care au nevoie de o proteză mamară, dar nu și-o pot permite (femei cu varste între 30-60 de ani, cu venituri sub salariul mediu pe economie, din zone defavorizate economicsi social, femei care trăiesc drame emoţionale familiale şi depresii post operatorii). Le ajuţi să işi recapete încrederea in sine, să revină la un sentiment de normalitate şi să aibă încredere într-un viitor mai luminos.