PRIMELE BĂTĂLII
Sunt Raluca şi atunci când eram mică voiam să mă fac poliţistă. Îmi doream sa fiu ca în filmele cu Jackie Chan, să mă bat cu oamenii răi.
Apoi am crescut şi dintr-o studentă care traducea studii de piaţă ca sa aibă un ban de buzunar am ajuns, după ani de muncă şi multă pasiune investită, să ocup o funcţie de conducere într-o companie de marketing. Deodată, nu mai luptam doar pentru mine, luptam pentru o intreaga echipa şi asta în plină criză economică.
ADEVARATA BĂTĂLIE
Mă aştepta însă, fără ştiu, o altă bătălie. Nu cu criza economică, ci cu o boală necruţătoare – cancerul mamar. După operaţii, medici, chimioterapie şi medicamente, războiul părea câştigat. Primisem a doua şansă. Trăiam, zâmbeam, munceam, la fel ca înainte.
Şi atunci a apărut el, Bogdan. Ne-am cunoscut într-o seară de primăvară, iar a doua zi m-a invitat la film. Simplu şi firesc a început iubirea noastră. Ne-am spus multe lucruri şi am inceput să visam multe. Împreună. Şi era atât de frumos...
CEA MAI PROASTĂ VESTE
La doar 3 săptămâni după ce l-am cunoscut, în urma unui control, a venit al doilea şoc. De data asta, mai necruţător ca oricând în toată viaţa mea: metastaze osoase. I-am spus că înţeleg dacă vrea să îşi vadă de viaţa lui. Atunci el mi-a spus că oricât ar fi de lungă sau scurtă viaţa lângă mine, el ştie că fiecare zi alături de mine va fi specială.
DE CEVA VREME TRĂIESC DOAR CLIPA
Am petrecut 2 ani în care am făcut ca fiecare clipă să conteze, chiar dacă tot ce ne planificam era pentru maxim 3 luni. Ca orice indrăgostiţi, fugeam prin lume. Doar ca nu doar de dragul calatoriei, ci căutând continuu un leac pentru boala mea. Am consultat doctori, am încercat şi soluţii de medicină alternativă şi medicină tradiţionala chineză.
Ne-am căsătorit în februarie anul acesta. Iar acum boala s-a agravat şi viaţa noastră înseamnă “traieşte clipa”. Şi tare mi-aş dori să văd un viitor mai depărtat de 2-3 luni.
LUPTA DIN CHINA
Boala mea a ajuns acum în ultimul stadiu, am multiple metastaze şi două recidive, dintre care ultima este inoperabilă în Romania. Cu toată bunavoinţa medicilor, în România nu mai există multe opţiuni de terapie. Dupa tratamente făcute şi opiniile medicale din România, Austria, Turcia şi Franta, cu multe ture de citostatice şi radioterapie, acum am găsit o nouă speranţă în China. De data asta nu la medicina tradiţională chineză, ci la un spital specializat în cancer. Văzând “minunile” făcute acolo mi-am recăpătat, din nou, speranţa.
Însă, pentru a beneficia de aceste terapii este nevoie de o sumă uriaşă, (aproximativ 100.000 USD într-un an), pe care eu nu o pot susţine, chiar cu tot ajutorul primit până acum.
Aceasta este lupta mea de 4 ani. Nu este o luptă cu oameni răi şi Jackie Chan, cum visam atunci când eram copil. E o luptă care mă face un om mai bun. O luptă în care sper să înving.
http://www.ralucalupta.ro/#povestea_mea