Ma numesc Goczi Melinda si am 46 ani. Din anul acesta sunt reprezentant Avon si la ora actuala potential lider.
Suntem o familie fericita cu doi baieti,unul de 12 si celalalt de 17 ani.

Povestea mea a inceput in iunie 2012.Cu cateva luni in urma am observat o modificare la sanul drept. Eram programata la un control chiar in ziua in care baiatul meu cel mic avea serbarea de sfarsit de an. Rezultatul-suspiciune malignitate san drept si stang.La sebare m-am abtinut sa nu izbucnesc in plans gandindu-ma ca poate va fi ultima serbare de care sa ma bucur.
A urmat biopsia. Socul confirmarii m-a aruncat intr-un cosmar .Diagnosticul a fost unul crud-carcinom lobular infiltrativ,care presupunea inlaturarea ambelor sani.

Nu m-a speriat faptul ca voi fi mutilata pe viata, ci imi era o frica ingrozitoare de moarte.
Toti care trecem prin asa ceva avem ceva in comun-durerea si disperarea de a lupta sa traiesti. Numai cine a trecut prin asa ceva poate sa inteleaga ce este in sufletul unui om care afla ca are o asemenea boala.
Si fiindca tumoarea din sanul drept era destul de mare-6cm,in iulie a urmat interventia chirurgicala, mastectonomie bilaterala cu extirparea ganglionilor limfatici axilari.

Dupa operatie am considerat ca suferinta mea este ca oricare alta boala de care trebuie sa te vindeci. Ma uitam la copii mei si stiam ca trebuie sa merg mai departe ,ei au mare nevoie de mine.

A urmat cea mai grea perioada ,chimioterapia .Efectele secundare a chimioterapiei ,starea de rau,oboseala,pierderea parului sunt foarte greu de suportat. Dupa 25 sedinte de radioterapie inca urmez tratamentul hormonal.
In urma extirparii ganglionilor limfatici am facut edem limfatic la mana dreapta .Asta necesita tratament periodic ce consta din masaj limfatic urmat de bandajarea bratului cu fase elastice,dar nu imi pot permite.
Si asa boala a devenit o parte a vietii mele,desi mutilata, nu va lua soarele de pe cer,dorinta mea este sa-mi vad copii crescand.