Mă numesc Maria, am 58 ani şi sunt casnică de mai mult de 25 ani. Nu am cunoscut împlinirea profesională.

"Om liber, tu vei iubi întotdeauna marea", zice Charles Baudelaire. Nu este nimic mai înspăimântator decât să ştiu că şi eu sunt prizoniera acestei boli care a afectat încă 5 membri dintre rudele mele de sânge (dintre care 2 au pierdut lupta cu ea) şi că în orice moment problemele îşi pot face din nou apariţia.

Observarea eventualei probleme la sân a fost facută de fiica mea mai mică într-un moment de mare cumpană pentru ea: absolvirea celor 6 foarte grei ani de medicină.

Au urmat investigaţii, analize, emoţii care m-au afectat foarte mult, pe mine, dar şi pe restul familiei. Au urmat perioade în care fiica mea în loc să invete pentru licenţă şi rezidentiat a trebuit să mă ajute tot timpul şi să rezolve foarte multe dintre problemele casei: mâncare, curăţenie în locul meu, deşi examenele de sfârsit de facultate erau încă în derulare. Sume de bani păstrate pentru ajutorul pe viitor al fiicei mele le-am cheltuit pentru sănătatea mea.

Doresc să îmi sprijin în continuare fiica pentru a o vedea un medic de succes. Doresc să pot învinge aceasta boală şi să mă pot bucura în continuare de frumuseţea mării împreuna cu familia mea!

Multumesc celor ce mă veţi ajuta şi vă urez sănătate multă şi să vă bucuraţi cât mai mult de familiile dumneavoastră.