Numele meu este Elena Focaru, am 42 de ani si sunt din Slatina- Olt. As dori sa va relatez experienta mea de viata in sperata ca cineva, candva, se va folosi de ea si ii va fi de ajutor.
In luna noiembrie 2017 a descoperit un nodul la sanul drept. A doua zi am mers la o ecografie unde mi s-a spus ca nu este nimic ingrijorator, acel nodul fiind consecinta unei dereglari hormonale. Realizez acum ca primind raspunsul pe care il doream nu am mai cerut si o a doua parere. Nicio secunda nu am crezut ca o sa fie cancer. Asta nu m-a ajutat deloc pentru ca timpul a trecut si dupa 6 luni cand mi s-a recomandat revenirea la control, acel nodul s-a dublat. Din acel moment am inceput lupta cotracronometru. Desi nodulul era acolo, vizibil si palpabil, la CT si mamografie nu se vedea. Analizele erau in limite normale.
Am facut punctie pentru a mi se pune un diagnostic concret. In prezent fac chimioterapie la Institutul Oncologic si ma rog lui Dumnezeu ca organismul sa poata duce toate sedintele.
Regretul meu este ca persoanele pe care le iubesc sufera si eu nu pot sa alin aceasta suferinta decat fiind puternica si incercand sa fiu aceeasi persoana ca inainte de diagnostic. Nu pot sa le dau lumea peste cap.
Am o fata de 19 ani care incearca sa-si ia viata in propriile maini, un baiat de 9 ani care nu intelege ce se intampla, dar ii place sa-mi spuna “Cheliuta” si sa ma pupe pe cap, un sot care ma iubeste neconditionat si o mama care nu isi explica de ce am cancer la 42 de ani si nu ea la 72. I-am spus ca Dumnezeu mi-a dat sa trec prin aceasta experienta pentru simplu fapt ca eu pot duce. Sper sa am capacitatea necesara sa invat tot ceea ce este de invatat din aceasta etapa a vietii mele si la fel de mult sper ca dupa interventia chirurgicala, sa-mi permiteti sa va mai rapesc cateva minute din viata dumneavoastra si sa va spun ca am reusit. Eu, dumneavoastra si Dumnezeu. Va multumesc din suflet.